MEMORIA TIMPULUI

„Dar nu-i totuna leu să mori / Ori câine-nlănţuit.” („Decebal către popor” – George Coşbuc)

„Eu o să plec, dar nu o să mor niciodată!” (Sergiu Nicolaescu)

România 123

Reclame

Sergiu Nicolaescu (13 aprilie 1930, Târgu Jiu – 3 ianuarie 2013, București)

„De la mine nu puteți lua decât un singur exemplu: MUNCA. Am muncit ca nimeni altul. Am trăit pentru film. (…) am făcut peste 70 de filme. Nu știu dacă am avut două vacanțe de vară. În al doilea rând SACRIFICIUL. În al treilea rând PROFESIONALISMUL. Eu am controlat totul. Nu trebuie să aveți încredere în nimeni. În lucrul cu actorii, le dai libertate la început. Dacă nu corespund, le dai indicații. Am lansat în România mulți actori. IMDB consideră filmul „Mihai Viteazul” al treilea film din lume, pe locul cinci la filme biografice, pe locul 19 la filme de acțiune. Pe locul 40 la filme dramă. E o recunoaștere extraordinară! Vă doresc să îmi urmați sfatul și să mă întreceți!” (Sergiu Nicolaescu)

România 122

HRISTOS A ÎNVIAT!

Sfintele sărbători de Paști să ne aducă lumină, pace, sănătate, bucurii, fericire. Lumina Sfântă a Învierii să dăinuie în suflete și să ne călăuzească pașii mereu spre mai bine și frumos. Lumină din lumină să ne fie clipele! HRISTOS A ÎNVIAT!

România 114

„Maluri de Prut”

Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna Vestire, în orașul Leova, RSS Moldovenească.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Aldea-Teodorovici

Amza Pellea (7.04.1931 – 12.12.1983)

Amza Pellea a fost, este și va fi o lumină delicată și puternică prin omenia și talentul dăruit clipelor noastre!…

Amza Pellea (7.04.1931 – 12.12.1983)

România 100

«Vor trece anii, actorii se vor perinda cu sutele, cu miile pe ecrane şi pe scene, dar nimeni, niciodată, nu-l va putea înlocui pe Amza Pellea în inima poporului român. Cu trecerea anilor, vidul lăsat de el se va face din ce în ce mai simţit. Amza este mai mult decât un mare actor, a cărui paletă mergea de la comedia bufă la tragedie. El este o legendă, un mit, una dintre florile rare care a răsărit pe pământul românesc. Graţie cinematografului şi televiziunii care ne-au păstrat umbra şi ecoul lui, el este unul din monumentele acestui popor. O comoară naţională. El va trăi mereu în mintea şi inima românilor şi, pe măsură ce timpul trece, statuia lui va deveni tot mai înaltă». (Radu Beligan)

„La nașterea Oanei”
de Amza Pellea

„Te-ai întrupat din stele,
din pulbere, din vânt,
din gândurile mele,
din apă, din pământ
şi din iubirea noastră
clocotitoare, vie…
Ai înflorit, albastră,
gingaşă bucurie.
Aluneci ca o rază
de soare jucăuş,
eşti apa dintr-o rază,
eşti pumnul meu, căuş,
din care, însetat,
sorb viaţa-adevărată
şi bucurie multă
şi lacrimă curată
și muntele și-oceanul
și cerul înstelat…
Prin tine-ntind o mână
spre-nalt, spre infinit,
iar tu te legi prin mine
de cei care-au murit.
Prin tine devin veşnic
şi capăt sens şi ţel,
prin tine sunt puternic,
sunt piatră, sunt oţel
şi, datorită ţie,
fetiţa mea cea mică,
de-acuma lui tăticu’
de moarte nu-i e frică!”

IROSIRE
poem de Amza Pellea
(publicat intr-un Almanah „Cinema” din anii ‘70)

Azi noapte am rămas
Singur, eu
Fără Dumnezeu.
Atât am aşteptat;
M-am şi aplecat
Spre lăuntru, în mine,
Să văd cât se poate mai bine
Ca-ntr-un puţ, stele,
Comorile mele.
N-am desluşit nimic.
Doar un clipocit
Beznă şi umezeală.
Păcat de-osteneală.

„Îl revăd pe sălile Institutului de teatru filiform şi famelic, fiindcă i se retrăsese bursa, ca fiu de chiabur … (Ulterior s-a dovedit că era o acuzaţie neîntemeiată). Din superba lui făptură rămăsese doar nişte ochi incendiari. L-am văzut într-o producţie a clasei lui Alexandru Finţi, jucând pe Trigorin din „Pescăruşul” lui Cehov. Am simţit de la primele momente stofa unui autentic artist mistuit de nelinişti şi incertitudini, de o mare fineţe şi o mare nobleţe sufletească. Flăcăul din Băileşti era un prinţ al spiritului, o fiinţă de o delicateţe suavă.
L-am îndrăgit şi l-am admirat de la început şi fiindcă vieţile noastre s-au împletit la un moment dat, am trăit împreună ani de-a rândul în atmosfera unică a Teatrului de Comedie, mereu fascinat de personalitatea lui nepereche.
Teatrul şi filmul românesc au avut uriaşa neşansă să piardă, unul după altul, trei giganţi: pe Toma Caragiu, pe Amza Pellea şi pe Octavian Cotescu.
Nu ne vom putea consola niciodată de imensul gol lăsat de aceşti magnifici actori.
Dar Amza era mai mult decât un mare actor. Era un om de care fiecare din noi avea nevoie. El aducea în dulceaţa prieteniei un umăr solid pe care te puteai sprijini în clipele grele, o înţelepciune care venea de departe, din străbuni, o cinste şi o curăţenie morală fără nici o umbră. Generos şi bun ca o pâine de la ţară, scăpărător de inteligenţă, plin de fantezie şi de farmec.
Cu Domnica în dreapta şi Oana în stânga, el înfăţişa tabloul unei fericiri simple, al unei împliniri pe deplin meritate. Sunt oameni care n-ar trebui să moară niciodată.
Filmele ne-au păstrat umbra şi ecoul lui. Iar cartea aceasta, ceva din verva lui scânteietoare. E un dar pe care ni-l face Teatrul Naţional craiovean, pe care Amza l-a slujit cu devoţiune şi ardoare.”
August, 1988 – RADU BELIGAN

[Este vorba despre cartea „SĂ RÂDEM CU… NEA MĂRIN” la care RADU BELIGAN a scris acest CUVÂNT ÎNAINTE.]

„Amza era mai mult decât un mare actor.”

„Amza era mai mult decât un mare actor. Era un om de care fiecare din noi avea nevoie. El aducea în dulceața prieteniei un umăr solid pe care te puteai sprijini în clipele grele, o înțelepciune care venea de departe, din străbuni, o cinste și o curățenie morală fără nicio umbră. Generos și bun ca o pâine de la țară, scăpărător de inteligență, plin de fantezie și de farmec.

Cu Domnica în dreapta și Oana în stânga, el înfățișa tabloul unei fericiri simple, al unei împliniri pe deplin meritate. Sunt oameni care n-ar trebui să moară niciodată.”

(Radu Beligan)

România 112

„Amza – atât.”

„Amza – atât.
Restul e… restul lumii.
„Amza îţi făcea orice… Orice…” murmura Sergiu Nicolaescu, trist, în iarna 1984-85, când pregăteam distribuţia la „Noi, cei din linia întâi” – şi nu mai aveam de unde să-l luăm într-un rol pe Amza Pellea, care ne părăsise cu un an şi ceva înainte… Amza fusese actorul total, pe toate planurile – în suprafaţă şi în profunzime. Îţi făcea orice… şi oricum… şi incredibil.”

România 111

Sărbători Pascale în pace și armonie!

România 113

Caleașca Timpului ©

Cheia pendulei

Clipa surâde arămiu,
grădina secretă
mere ține pe frunte,
cheia pendulei
o nucă verde o păstrează…

252 Caleasca Timpului

Caleașca Timpului ©

Timp de platină

Timp de platină.
Priviri cercetătoare
spre zări deschise.

251 Caleasca Timpului